o locuință fără adresă

numai în poveștile despre copilărie 

lună și dragoste ne sunt permise exagerările

și totuși în minte e loc întotdeauna 

pentru mai multă tandrețe pentru mai multe vise 

furtuna e-aproape. mama și tata 

(ah de când nu i-am mai văzut împreună!) 

se agață de brațele mele

nu le mai recunosc ochii de culoarea vulcanilor stinși

suntem împreună fiindcă venim din trecutul nostru 

care n-a putut fi decât împreună

ca și cum am fi trecut prin aceași foc 

și-a rămas doar fumul 

mai exact amintirea lui

din pragul casei ne ies în întâmpinare niște străini

mai avem de depășit foarte puține obstacole

pe terasă ne așteaptă o ciorbă și-o bucată de pâine 

tăcerea 

norii de vânt