o locuință fără adresă

numai în poveștile despre copilărie 

lună și dragoste 

ne sunt permise exagerările

și totuși în minte e loc întotdeauna

pentru mai multă tandrețe 

pentru mai multe vise

o furtună neagră se apropie

mama și tata (! de când nu i-am mai văzut împreună) 

se agață de brațele mele subțiri 

nu le mai recunosc ochii de culoarea vulcanilor stinși

din pragul unei case ne ies în întâmpinare niște străini

mai avem de trecut câteva obstacole

pe terasă ne așteaptă o ciorbă și-o bucată de pâine 

tăcerea 

norii de vânt