În link, o remarcabilă analiză a unui poem pe care l-am inclus în volumul publicat în 2020, la editura Grinta, "era liniște și era bine". Mărturisesc că nici atunci n-am știut cum să mulțumesc, așa cum nici acum nu mă pricep mai bine. Aceleași emoții mă năpădesc la recitire, nimic nu s-a schimbat cu trecerea timpului.
Domnului Profesor Ilie Gyuricsik i-aș răspunde la fel "pe bune??", dar aș mai adăuga: vă prețuiesc infinit.
Link către articolul apărut în excelenta revistă online, LaPunkt:
o lampă albastră înghite orașul
aici sunt acasă. aici nimic nu doare
niciun sunet din copilărie nu răzbate
amintirile nu se mai întorc din insulele lor îndepărtate
războaiele nu-și mai flutură steagurile
nu-și mai sapă tranșee
eram prinși în cuvinte mari
mai grele ca orele
în care aștepți promisiunea unei alte vieți
doar vântul sufla
mai trecea un minut. adormeam.
în locul nostru luptau visele. gândeau
pentru noi
ne făceau să ne pierdem balansul
ne înălțau inimile ca pe niște zmee
!câtă ruină să scrii despre vise
aici nu mai pândim nodurile de lumină printre ramuri
iubirea nu mai poartă numele tău
aici nu e nimeni
nimeni în toată această moarte –
a noastră
Câteva poezii noi în pagina 5 a revistei ACOLADA nr. 12/ 2025. Mulțumesc mult domnului Radu Ulmeanu!
https://www.editurapleiade.ro/
Acolada_nr._12.pdf https://share.google/iG5J2HGhKK9IbNuAy
Go away. I haven't dispossessed anyone
Haven't usurped anyone's bread.
No one died in my place. No one.
Go back into your mist.
It's not my fault if I live and breathe,
Eat, drink, sleep and put on clothes.
Link to the poem here: Primo Levi - poems
nu merităm freamătul zilei care ne-a adus împreună
nu merităm lumina. îngerii deschid ușile dimineților
apoi își șterg amprentele cu grijă
nu merităm nici copacul din fața ferestrei
merităm doar visele care se uită ușor.
inima care nu poate iubi ar trebui înlocuită
așa cum înlocuim detectoarele de fum
de ce căutăm atât de adânc ceea ce nu se lasă atins?
pământul își scoate singur măruntaiele în afară
unele stele își schimbă poziția
pentru a se face vizibile în timpul eclipsei
Socrate ar fi spus că omul este altceva
decât propriul său trup
focul stins nu are nimic în comun cu ideea de foc
nu și-a spus niciodată ești și cenușă
acoperișul fragil al unei colibe nu crede în furtuni
orice femeie se teme de femeia din turnul de sticlă
cu toate că zăpada pe toți ne ridică
"mâna mea în mâna ta este tot mâna ta"
în Addenda e scris
într-o notiță
spune-mi ce face un cuvânt
arată-mi ochiul din care se naște
greșelile rămân în urma lui
ca benzile negre sub roțile mașinilor
un vânt puternic despică burta cerului amorțit
aș crăpa niște lemne de foc
dintr-un butuc masiv
care știe să ardă
aș înmuia lumina numai în lumină
macul numai în roșu
inima în palmă
ca o urnă
în fiecare zi soarele scrie pe ferestre
îi spunem viață. o repetăm
până iese mai bună
spune-mi ce face un cuvânt când nu e rostit
tăcerea e un alt fel de a iubi
mai adânc ca mormintele
sunetele și clinchetele dizolvate în aerul fin
în univers
nu prea departe
