una și alta

toamna într-un magnet de frigider 

cerul într-o minge de foc 

nu știe nimic despre descompunere

sfârșit de zi slavă ție neobosit anotimp 

cum știi să vii și ne lași singuri 

ca stâlpii înclinați pe lângă casele reci  

mama-i plecată în toamna eternă

tata mă ascultă uneori cum tac 

îmi îngăduie "una și alta" dar nu-i pot spune 

că negrul e singura culoare care ne-a mai rămas 

pasărea colibri și-a luat zborul

vorbim cu voci joase despre 

duminicile încărunțite 

meteoriți loteria locală numere norocoase construcții

despre visele înecate în fântâna de neant 

cu gura rotundă "ca o pâine" 

poem

 

Mine own king am I and Joel

 

poate

poate că eu m-am oprit

doar umbra mea s-a desprins

mimând libertatea omului natural

consumându-și viața "naivă" 

fără să se rușineze 

de formele ei stranii 

sub aspectele demodate

de foșnetul pe care-l lasă trecând

fără teama erorii

ori a vreunei abateri din drum

de vreme ce drumul e drept 

spre imposibil

the journey

dacă nu mai exiști cum de respiri cu atâta sete în zori

de parcă de lucrul ăsta minor 

ar depinde destinul întregii lumi

în urechi un vals de demult 

            nici nu eram născută 

            poate mama l-a fredonat cândva 

pe malul unui râu tulbure

întrebându-se cine a inventat singurătatea

        vocea ei 

        o pădure adormită în drumul nimănui

îngerii nu mai vin 

        sunt ocupați să-și făurească oglinzi 

din lacrimile adunate în cuiburi de gheață

pierduți printre obiectele din inventarele raiului: 

cuvinte tandre nerostite la timp

muguri de brazi

liniștea după-amiezelor de duminică

un marinar ținut departe de ocean 

nu vede nimic în ferestrele celor mai frumoase case

îi spun inimii mele: nu te cunosc 

galaxiile sunt scrum. de ce-ai mai bate acum!?