we could have had a conversation
from one end of the world
to the other.
like prisoners talking about the life outside.
puteam pune acolo sus, în locul soarelui, bețișoare galbene.
oricum, soarele e cel care aduce tristețea, nu norul.
un cerc gol și fierbinte numai bun de privit, ca o femeie frumoasă
ca un tablou reușit
și atât.
închide ochiul și-ai să înțelegi cât de bătută e suprafața apei
mâini zdrențuite. păr decolorat.
ce folos de poemul ăsta ori altele, după aceea.
"după" un cuvânt dizgrațios
o lacrimă care se întoarce în ochi
ca un cancer
să-l devoreze.
lasă, oamenii au nevoie de cuvinte tari, de suferință,
de soarele ăsta ucigător, de neputințe
de zerouri
cât mai multe zerouri
într-o matematică exactă
a cadavrelor
a zilelor în istorie.
părăsiți la jumătate de drum.
mergem mai departe
ca ființe lucide
târându-ne, pentru numele lui Dumnezeu
din praful Tău suntem
aici, la ultimul etaj al clădirii,
ReplyDeletelângă o apă rece și un umăr gol,
tu așezi ochii tăi peste ochii mei
și spui că așa se-ncearcă marile iubiri
eu fac o tragere la sorți, te pun să alegi
și spun că așa se-ncearcă marile iubiri
printre iubiri