mercury

mulțumesc dar asta nu trebuia să se întâmple

mercury e rămasă la etajul nouă fără roți

poliția îi oprește îi percheziționează și-apoi îi lasă să plece 

numai unul poartă un bilețel la buzunarul de la cămașă

în blogul tău preferat se mișcă pământul 

se taie copacii ninge se aranjează rafturi

te așteptai

ca în absența ta să să nu se construiască nimic

să nu se mai sape fântâni  

ceri o pauză așa: doamne o zi două

mi-ar ajunge dă-mi doamne o jumătate de fereastră 

întredeschisă 

de-acolo se vede soarele

și un cer în care celălalt cer nu doarme

nu te mai recunosc
tăcut cu ochii înspre noi

ca un vulture rănit dintr-un documentar vechi  

pisoiul bolnav toarce în sângele lui nou 

se face una cu genunchii noștri

niciun poet nu moare ni se spune și-apoi ni se întinde 

un castron cu colivă ornată frumos cu bomboane M&M

pe care ni le punem pe ochi