Atunci

      

Plouă de săptămâni bune de luni amare

animalele mici abia mai respiră 

stelele au înnebunit demult de singurătate 

drumurile nu mai duc nicăieri 

de fapt nici nu mai arată ca drumuri

nu întâlnești un om în toată mulțimea de glasuri

nici mama nu mă mai recunoaște

cât îmi plăcea să o strig 

pe numele ei 

de mamă 

de durere 

în care m-a născut m-a înfășat 

și m-a legănat

de la cine am învățat murmurul surd al deznădejdii?

câte secolele au trecut 

în lâncezeala istoriei până la invenția roții

cum sufereau locuitorii sitului Göbekli Tepe 

în urmă cu 11.500 de ani?

visele ajung târziu

rămâi 

rămâi cu mine "să cădem din cer"

un cântec trist are puterea să fisureze

pereții luminii

să tulbure apele 

peștii putrezesc de la oase la solzi 

pe fundul oceanelor albe 

milenii după milenii megaliți colosali 

temple și jertfele lor inutile

un bolovan rostogolindu-și umbra 

doar pentru a o lua de la capăt

iubiri ce n-aveau să fie 

inimi care trebuiau să bată

noaptea care urma să înceapă

movement

apreciez eforturile oamenilor buni de-a rămâne indiferenți 

nu există o nebunie mai mare decât să te zbați 

între crustele aspre ale nopții și sângele zorilor

să-ți tii pleoapele nemișcate 

în timp ce în altă parte se scriu cărți cu titluri bizare 

(Trecutul lui Dumnezeu. Ia-ți rămas bun de la pace)

să urmărești avalanșa ploii mărunte 

cu ochii copilăriei când moartea era doar 

o gușă elastică de curcan îndopat cu forța

când mâinile bunicilor miroseau a suc de struguri 

miere și fân uscat

apele nu mai creșteau traversam Mureșul 

cu bacul din lemn de salcâm

serile de vară rămâneau nisipoase 

numai părul după pliculețele de șampon Larex strălucea

realitatea era firavă și lumea întreagă 

din mirare-n mirare se zidea

iat-o

iart-o

**

My prayer is mostly listening to God

~ Hugh Pendexter III

Dear God,

That's all.

Blue Monday

 

It turns out we are buried alive

in the chamber of someone's else's heart

~ Richard Jackson

Nu mai aștepți răsăritul să-ți recompună liniile feței

în 1624 Georges de La Tour

(aflu dintr-un tratat despre puterea muzicii de Quignard)

vindea lacrimile Sf Apostol Petru pentru 650 de franci

acum pictura e găzduită de muzeul de artă din Cleveland

Ajuns pe creasta abruptă nu-ți mai promiți

să o urci încă o dată până la vârf

vântul e un zeu orb căutându-și trecutul

prin toate colțurile pământului

Stelele râd cu poftă înecându-se în praful lor cenușiu

licăririle pe care le admirăm de aici

sunt ultima lor respirație

înainte de-a fi prefăcute în pietre

De cealaltă parte a universului

Persefona își împarte timpul între infern și paradis

legenda spune

că n-ar fi fost prea întristată de compromis

Fără mâini ucidem pentru hrană

pentru un loc cu vedere la apă

fără inimi umplem pământul de singurătate

fără ochi înălțăm biserici cu turnuri semețe și scări în spirale

Bem din cupa victoriei înainte de-a ajunge la capăt

folosim întunericul ca pansament pentru rănile vechi

Noaptea aceasta îmi cere să o țin bine minte

îi dau nume de ruină de vară târzie liman sau mai simplu

blue monday/ talisman

Nici nu mai contează. continuăm cu ploaia

se schimbă doar camera din care e urmărită

unii se îndreaptă spre paturile lor mute

alții se trezesc în zorii regretelor. nu există

o variantă de mijloc

Ai închis computerul ai atins în treacăt cu degetele

fotografia mamei în rama argintie

Ai așteptat cu răbdarea unui surfer sfârșitul furtunii

Doamne cu vocea cui ai prefera să-ți vorbesc?

într-un alt anotimp ne-am vândut soarelui arhiputernic

Mâine voi povesti cu tata

despre dinastia merovingienilor

iar el va încerca să mă convingă că oamenii mărunți

sunt destul de îndepărtați de adevărata frumusețe

numai inimile lor se aseamănă unui munte acoperit de zăpezi

îmi va mai spune să nu cred tot ce aud

soția meșterului nu e zidită în zid

a adormit acolo fiindcă era obosită

Nu voi mai simți nevoia să aranjez cuvinte

voi înțelege ce e o umbră si cum sună sângele ei

de ce azurul e al mărilor

ziua de astăzi de mâine începe