sfârșit de octombrie

din vremea aceea când prindeam fluturi mari

și îi presăram cu făina albă
rămasă prin buzunare din ultimul vis
îmi aduc aminte jocul
- numai pe jumătate

și-mi mai aduc aminte sarea cu miros de porumb fiert
ringlotele care împovărau pomii
la stradă
un șarpe de câmpie cu capul zdrobit
împlântat într-un băț
balta
       tulbure care înghițea insectele
verdele întunecat al nucilor tatuate
temporar pe degete
poarta larg deschisă în culoarea asfințitului

cerul greu de stele
ochii închiși. dorința de-a te îndepărta
           în oricare direcție

am acceptat că vor fi zile și nopți
în care va ploua cu risipă

părinții vor pleca pe aripi de vânt
cu mult înaintea noastră
           fară a-i putea îndupleca
oricâtă iubire am vărsa din ochi în ochi
într-o grădină de constelații

sfârșit de octombrie -
un șarpe micuț își scoate capul de sub frunze
așteptăm împreună ropotul ploii
n-are cum să ne ocolească