Matei Levi

Să nu plângi când mă voi duce,  mă implora mama
mângâindu-mi obrazul
Nu plânge, îmi făcea iarăși semne 
când în juru-i luminile aproape s-au stins 
Hai să  vorbim  despre Dumnezeu
Matei Levi, lasă scrisul, banii nu ne mai sunt de nici un folos acum
Ne avem unii pe alţii pentru suferinţă
Spune-ne tu  despre cum își lăsau măslinii 
crengile încărcate până jos 
cum pământul năștea aburi de durere și chin 
și cât de grea s-a făcut greutatea pământului 
din noaptea aceea până acum
Între timp, au urcat  enorm prețurile  grădinilor, 
ale ascultării, cu mult, mult mai mult

(imagine Robert Malherbe)