Căutăm cărți în care să ne regăsim. “…stăpâni când nu suntem decât pe zi/ nu te gândi la mâine, nici la ieri”. Magda Isanoș, una dintre preferatele mele, ne ține ancorați în poezie și în vis ca într-o baie de lumină. Suntem în Evanston, un orășel din vecinătatea metropolei Chicago. Abraham, un creștin ortodox din Eritrea, Etiopia, ne povestește despre vecinii lui protestanți, cum dansează ei seară de seară în mijlocul străzii, o stradă din partea de sud al orașului plină cu emigranți sosiți aici de pe continentul african. Dansurile și culorile, așa cum sunt povestite de el, ni se învârt în cap și prind viață. Ne mai povestește despre porumbeii din Africa copilăriei lui- cum îi hrănea apă cu zahăr și firmituri ca să se întoarcă mereu la el. Și era acolo o pace, ne povestește el mai departe, care se așeza peste toate zilele precum roua dimineții peste degetele lor desculțe. Mai aveau mult timp, același timp care ni se dă și nouă, acum, să vorbim. Trăim într-o țara de emigranți. Povestitorul Avalonlui, Bogdan Suceavă, ne trece prin anii lui de studenție petrecuți în Lansing, Michigan, un pic mai la nord de suburbiile noastre. O altfel de America, văzută din camerele de cămin ale Universității de Stat Michigan, din sălile de curs la programul de doctorat în matematică, din holurile cu zeci de interviuri pentru joburi, o America văzută din ochii emigrantului sosit aici, nu ca să ceară, ci ca să dea, primind în schimb, o viață normală, neirosita. Ca o zi de primăvară undeva prin California ori Arizona, locuri prin care ne mai plimbă povestitorul, cu mult farmec, talent și cu nostalgia zilei de ieri.
