el era unul dintre oamenii aceia "mult iubiți"
cărora le strălucește umbra și după ce trec
iar asta îl făcea vulnerabil
în seara aceea pe ea o usturau ochii de la rimelul "darkest than dark"
adu-mi te rog e acolo pe raftul oglinzii
el era tăcut ca un faraon ajuns piatră
și cu toate astea umbla pretutindeni cu patru inimi în piept
ceea ce îl obosea foarte tare
a dibuit burețelul l-a înmuiat în demachiantul lichid
i-a șters pleoapele apoi i le-a sărutat
să împărțim îl implora ea să împărțim totul
avea ce avea cu termenii uzuali cum ar fi fericirea și nefericirea
pe care mereu îi confunda
fără să-i fie prea rușine de asta
și mai avea câteva întrebări
însă el era în picioare deja pleca
acolo unde nu-l va mai găsi nimeni
până nu se va întoarce de bunăvoie
ronțăit de singurătatea primită în dar
atunci când ceruse să i se dea un trup